septembrie 29, 2007
nu mai aveam decât aripa prinsă de uşa tramvaiului
şi copilul păianjen cu faţa spre circ
rostogolind visul cireşarilor peste ruinele castelului fetei în alb
roz-verde-purpuriu steagul continentului răsărit
din talantul de pace
înmulţit dincolo de nisipuri
august 4, 2007
Cu pensula-n mână
Cu cerul pe cap
Înnod în culoare
În aerul lac
Urechea tăiată
În noaptea de umbră
De secera lumii
Pulsând într-un ochi
Cred totul în cercuri
Şi-un nor de lumină
Îmi joacă în suflet
Ariciul Van-Gogh.
iulie 23, 2007
din scalpul meu izbucneşte iarba
o pajişte albastră de nu mă uita
pe care paşte liniştită o mârţoagă
pe care aleargă înfricoşaţi trei iepuri
unul alb, unul roşu, unul negru
urmăriţi de copiii morarului
care macină, macină, macină,
în scâşnetul vesel al pietrei învârtite de apă
curge făina în sacii de cânepă
mâine o nevastă va coace melancolică o prescură
mâine o bocitoare va primi un colac
mâine alături de capul meu
sub crucea aceasta va răsări floarea soarelui
din tipsia inocentă a pruncilor
trase de cordonul albastru
prin frontanelă clopotele vor suna
ding-dong o nouă culoare
va împodobi mâine ţărâna
alunecând de-a lungul tulpinii de lacrimi
spre rădăcina ochiului ra
(….sau poate… un nufăr)
iulie 21, 2007
de-a lungul inelului
înainte şi după îşi urmează firesc
ziua
în sensul obscur al acelor de ceasornic
noaptea
în sensul revelator al luminii
pe care porunca cocoşilor
o redă universului
verde lacrimă
iulie 17, 2007
la marginea visului de porţelan
tigrul magnolie
la marginea tigrului magnolie
rădăcinile
scurgând-se melancolic spre poarta oglinzilor
spirala infinitului yin yang
pe care o vom numi
OM
cu “O” de la lumină, de la Eva şi de la şarpe
şi “מ”
de la litera frumos curgătoare
prin lanul de grau
_____________
א=aleph,este prima litrera a alfabetului ebraic
מ=mem este a 13-a literă a alfabetului ebraic
iulie 14, 2007
Autor: Carmen Mihaela Visalon
la capătul liniei uşor
cerul de culoarea seminţei
luminat difuz
de două nopţi ca două peceţi
ochiul de vis şi ochiul de taină
al lunii
Ah! neînduplecată creşte liniştea verde
peste coroane şi flori
iulie 8, 2007
Autor: Carmen Mihaela Visalon
Marea,
se cufunda în pescăruş
inundată de culorile zborului,
întors acasă spre toamnă,
în buzunar cu harţile contelui de Monte Cristo,
învârtind soarele în mâna dreaptă,
şi luna înfăşurată în asprimea magnoliilor,
din care un val îmi şoptea să culeg poezia
înainte ca deasa tăcere
să-ngheţe suflarea marelui Zeu.
Şi toţi ne roteam în visul de umbre,
privind atent înspre gară,
de unde pleca ca să vină:
înca un tren.
