DANSÂND CU TEZEU

din scalpul meu izbucneşte iarba
o pajişte albastră de nu mă uita
pe care paşte liniştită o mârţoagă
pe care aleargă înfricoşaţi trei iepuri
unul alb, unul roşu, unul negru
urmăriţi de copiii morarului
care macină, macină, macină,
în scâşnetul vesel al pietrei învârtite de apă
curge făina în sacii de cânepă
mâine o nevastă va coace melancolică o prescură
mâine o bocitoare va primi un colac
mâine alături de capul meu
sub crucea aceasta va răsări floarea soarelui
din tipsia inocentă a pruncilor
trase de cordonul albastru
prin frontanelă clopotele vor suna
ding-dong o nouă culoare
va împodobi mâine ţărâna
alunecând de-a lungul tulpinii de lacrimi
spre rădăcina ochiului ra

de-a lungul inelului
înainte şi după îşi urmează firesc
ziua
în sensul obscur al acelor de ceasornic
noaptea
în sensul revelator al luminii
pe care porunca cocoşilor
o redă universului
verde lacrimă

la marginea visului de porţelan
tigrul magnolie
la marginea tigrului magnolie
rădăcinile
scurgând-se melancolic spre poarta oglinzilor
spirala infinitului yin yang
pe care o vom numi
OM
cu “O” de la lumină, de la Eva şi de la şarpe
şi “מ”
de la litera frumos curgătoare
prin lanul de grau

_____________
א=aleph,este prima litrera a alfabetului ebraic
מ=mem este a 13-a literă a alfabetului ebraic

Autor: Carmen Mihaela Visalon

la capătul liniei uşor
cerul de culoarea seminţei
luminat difuz
de două nopţi ca două peceţi
ochiul de vis şi ochiul de taină
al lunii
Ah! neînduplecată creşte liniştea verde
peste coroane şi flori

Autor: Carmen Mihaela Visalon  

Marea,
se cufunda în pescăruş
inundată de culorile zborului,
întors acasă spre toamnă,
în buzunar cu harţile contelui de Monte Cristo,
învârtind soarele în mâna dreaptă,
şi luna înfăşurată în asprimea magnoliilor,
din care un val îmi şoptea să culeg poezia
înainte ca deasa tăcere
să-ngheţe suflarea marelui Zeu.
Şi toţi ne roteam în visul de umbre,
privind atent înspre gară,
de unde pleca ca să vină:
înca un tren.