Cu pensula-n mână
Cu cerul pe cap
Înnod în culoare
În aerul lac
Urechea tăiată
În noaptea de umbră
De secera lumii
Pulsând într-un ochi
Cred totul în cercuri
Şi-un nor de lumină
Îmi joacă în suflet
Ariciul Van-Gogh.
august 4, 2007
august 4, 2007
Cu pensula-n mână
Cu cerul pe cap
Înnod în culoare
În aerul lac
Urechea tăiată
În noaptea de umbră
De secera lumii
Pulsând într-un ochi
Cred totul în cercuri
Şi-un nor de lumină
Îmi joacă în suflet
Ariciul Van-Gogh.
octombrie 31, 2007 at 5:12 pm
deci nu pot sa descriu. imi place si nu-mi place. mesajul il simt probabil intr-un fel diferit de al tau (nu va putea fi niciodata identic) .. si ma nostalgeste ( cuvinte prin care eu ii sarut mainile lui Nichita ) in schimb nu-mi place pentru ca e prea scurta. de ce????
octombrie 31, 2007 at 9:45 pm
Buna, multumesc pentru semn. cat despre poezie eate scurta pentru ca atunci cand simti ca trebuie sa-ti tai o ureche, nu prea ai vreme de pierdut.
Ma bucur ca si tu il iubesti pe Nichita. Fara el, lumea in care traim ar fi de nesuportat, pentru ca ar fi lipsita de POEZIE. Intr-un anume fel, si eu si tu si Ioana suntem copiii lui Nichita:) Poate si Nan….
octombrie 31, 2007 at 10:11 pm
unde gasesc ceva interesant las semn! te am citit mai mult decat o arat , iar asta nu e decat ceva pe care nu l pot defini. e bine sa faci parte dintr o lume unde a trait si Nichita. Dezamagirea cea mai mare pentru mine este ca a murit in 84 si eu am luat fiinta in 85….