nu mai aveam decât aripa prinsă de uşa tramvaiului
şi copilul păianjen cu faţa spre circ
rostogolind visul cireşarilor peste ruinele castelului fetei în alb
roz-verde-purpuriu steagul continentului răsărit
din talantul de pace
înmulţit dincolo de nisipuri
octombrie 15, 2007 at 6:17 am
interesant. incepe sa mi placa …cred ca o sa mai stau pe aici
ianuarie 2, 2008 at 4:34 pm
asa de evocator pentru copilaria noastra, carmen! cateva vorbe de-ale tale si iata, copilaria mea se intrupeaza! Eu, citind ciresarii pe burta, cu un borcan de serbet de trandafiri si o lingurita in gura…vara, siesta, cu geamul deschis si mirosul ierbii proaspat cosite (iunie)…